CATAPETEASMĂ

Una din componentele sculpturale de mare valoare şi atracţie turistică, în acelaşi timp, este catapeteasma, lucrată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea piesă destinată, la origine, unei biserici - metoc al episcopiei Râmnicului - aflată pe locul actualei Filarmonici de stat „George Enescu“. A fost adusă, în prima jumatate a secolului XIX-lea, la biserica Albă, în urma ruinării respectivei biserici. Catapeteasma este o capodoperă a sculpturii în lemn, cu o ornamentaţie florală impresionantă. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate tot de  Gheorghe Tattarescu.

„În tot cazul, extraordinara ornamentaţie florală, rodiile care alcătuiesc motivul de căpetenie, „bestiarul” care, cu un rar realism al mişcărilor, înfăţişează păsări, cerbi, antilope şi, în trei locuri, vulturul bicefal al Bizanţului şi al Cantacuzinilor, chipurile omeneşti: un tânăr care doarme cu mâna sub cap, o Salomee în portul domniţelor noastre încununată cu coroană voievodală şi privind capul Sfântului Ioan adus pe tavă, trădează o artă desăvârşită, dar străină. Iar cei doi balauri care, deasupra catapetesmei, susţin crucea Mântuitorului, sunt atât de extrem-orientali în înfăţişarea lor, încât îţi vine să crezi că sunt datoraţi daltei unui meşter care, fie că a fost în China, fie că a văzut, aduse de vreo corabie, pilde ale artei simbolice şi fioroase a Imperiului de Mijloc. În sfărşit, îngeraşul bucălat care zâmbeşte într-un medalion al jilţului arhieresc, pare ieşit de-a dreptul din atelierul lui Tiepolo. Este foarte cu putinţă că rândurile de faţă să facă să zâmbească un specialist al artei religioase de la noi; nu le dau decât ca un joc al închipuirii mele, dar aş fi fericit să mi se dea o tălmăcire întemeiată a minunatei catapetesme de la biserica Albă.” (Gheorghe Cruţescu, Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1987, p. 242).