Anul acesta se împlinesc 7 ani de când am pășit pentru prima data în Biserica Albă. Ce bucurie să pot spune, atâția ani mai târziu, că Biserica Albă și comunitatea sa – cu dumneavoastră, părinții slujitori și cu minunatul său cor – au devenit locul de suflet al familiei noastre.
Aici ne-am căsătorit, aici ne-am botezat cei doi copii, aici am mulțumit și ne-am rugat pentru micile și marile momente de bucurie, dar și de provocare din toți acești ani. Deși nu locuim în proximitatea Bisericii Albe, suntem de mult și fără îndoială „acasă” aici, lucru pentru care aduc mulțumire de fiecare dată când vin la Sfânta Liturghie.
După minunatul concert de colinde al copiilor de anul trecut, băiețelul nostru de 5 ani a cântat timp de două zile la chitara lui de jucărie, fragmente reținute de el și mi-a spus în mod repetat că vrea să venim și la concertul de anul viitor.
Și iată cum, dincolo de apropierea de Dumnezeu, pe care o mijlociți pentru noi toți, care avem atât de multă nevoie de El, ne aduceți mai aproape și de comunitatea parohială și de emoțiile cu adevărat importante în momentele de sărbătoare.
Atmosfera pe care o creați în Biserica Albă, căldura și dăruirea față de credincioșii care vă calcă pragul sunt de neprețuit în aceste vremuri complicate pe care le trăim.
Pentru tot ceea ce faceți, vă mulțumim și vă dorim dumneavoastră, părinților slujitori dar și coriștilor și tuturor celor care se îngrijesc de buna rânduială la Biserica Albă, toate gândurile bune, sănătate și bucurie.
Doamne ajută!
Hristos a înviat!
Permiteți-mi să vă adresez un gând.
De câteva zile v-am descoperit pe pagina de facebook a bisericii voastre și e un lucru atât de bun. Reascult sfintele slujbe, chiar dacă ele au fost transmise live la momentul respectiv. Apreciez foarte mult slujirea, prestanța și ținuta morală a preoților slujitori. Am marea bucurie duhovnicească de a putea asculta în tihnă o Sfântă Liturghie cu așa glasuri minunate! Sunt de-a dreptul impresionat de cântarea corului Bisericii Albe. Corelarea cu tonalitățile preoților slujitori, cât și armonizarea cu părintele diacon constituie un buchet muzical religios de excepție, încât parcă ai asculta o veșnicie. Dragi părinți, dragi tineri coriști, sunteți minunați. Faceți o treabă excelentă împreună și sub ocrotirea lui Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că v-am descoperit. Și eu sunt preot în județul Cluj. Mă bucur că faceți cinste Bisericii ortodoxe strămoșești. Încă o dată, mulțumiri pentru toate cele de trebuință sufletului, alături de gânduri de bine și de aleasă considerație și prețuire pentru toată misiunea parohială a Bisericii Albe!
Doamne ajută.
Cucernice Părinte,
Trebuie să vă mărturisesc că nu prea am fost la biserică în ultimii ani, dar vă spun sincer, nunta și ambii copii botezați în Biserica Albă mi-au schimbat complet părerea despre ceea ce înseamnă Biserica cu adevărat.
Sunteți atât de minunați, se simte energia bună chiar de la intrare! Mă bucur că pot să urmăresc live slujbele frumoase pe care le țineți. În perioada aceasta grea prin care trecem, ne dați putere să mergem mai departe, cu răbdare și iubire, deși e greu, e tare greu. Mi-am făcut o promisiune: să vin cât de des pot, să mă rog și să mă regăsesc. Aveți har și simt asta. Simt că pot veni cu inima deschisă acolo. Sunteți speciali. Vă mulțumim din nou pentru tot. Dumnezeu să ne apere pe toți!
Cu respect,
Nu mă mai satur să ascult pe acești oameni minunați. Iubire nemărginită! A fost, este și va rămâne biserica mea de suflet.
Foarte frumoasă Sfânta Liturghie de astăzi!
Transmisia online a fost foarte bună, atât video cât și audio, astfel încât am trăit întreaga slujbă ca și cum aș fi fost acolo, în biserică! Aș vrea să transmit felicitări și părintelui diacon Silviu pentru predică! Consider că o astfel de predică merită încărcată pe pagina de youtube a Bisericii Albe pentru a putea fi revăzută. Deja, aștept cu bucurie următoarea transmisie!
Sărut mâna, Părinte Mihai!
Am vrut să vă împărtășesc o frântură din emoția și bucuria tainică pe care am simțit-o azi, ascultând Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie online. Am trăit o experiență unică. Am urmărit totul cu inima strânsă și cu nodul în gât, dar și cu bucuria înălțării sufletești, pe care nu o cunoști într-o stare de normalitate. A fost copleșitor. Îi mulțumim Bunului Dumnezeu că încă ne mai dă o șansă și ne mai oferă astfel de bucurii duhovnicești fără de care nu am putea trăi. Vă mulțumim și Dumneavoastră preoților noștri dragi, desigur și părintelui profesor Zaharia Matei pentru împreuna slujire și trăire întru Hristos. Ne-ați luminat acest măreț Praznic și ne-ați ajutat să fim în comuniune de rugăciune către Maica noastră Preasfântă.
Ne rugăm ca Dumnezeu să ne asculte umila noastră rugă și să ne întoarcă dintru nesănătate în sănătate, spre Slava numelui Său!
Dragul nostru Părinte,
Cu strângere de inimă, am respectat restricția de a nu ieși azi din casă și astfel, nu am ajuns la Sfânta Liturghie.
Dar astăzi, am avut bucuria de a asista online la slujba pe care ați oficiat-o în pridvorul Bisericii Albe, și de a fi astfel mai aproape de dumneavoastră, slujitorii bisericii și de comunitatea de credincioși. Am avut o dimineață binecuvântată, cu lumină și pace!
Vă mulțumim din suflet pentru efortul pe care îl faceți de a fi aproape și de noi, cei nevoiți să rămânem în casă, în această vreme de restriște! Dumnezeu să ne aibă în pază și să ne întărească pe toți!
Vă dorim putere în perioada care urmează și noi vom fi cu tot sufletul, cu post și rugăciune alături de dumneavoastră.
Dacă Biserica Albă va organiza acțiuni caritabile în perioada următoare, vă rugăm să ne anunțați și pe noi.
Doamne ajută!
Doamne ajută, Părinte Mihai!
Să mă iertați că nu am fost astăzi la Sfânta Biserică. Prin transmiterea online a Sfintei Liturghii am avut însă o slujbă plină de lacrimi de pocăință în altarul casei mele. Am lacrimi și acum, așa a fost de la începutul slujbei.
Nu știu cum voi putea fără Sfânta Biserică si fără Sfânta Liturghie de Duminică. Era izvorul meu de putere pentru încă o săptămână: Biserica, dumneavoastră preoții slujitori, corul, slujba, oamenii dragi, familia mea mărită. Mă simțeam utilă acolo în iubita mea familie – Biserica Albă. Acum, parcă sunt în exil. Cuvântul dumneavoastră pentru mine înseamnă putere, nădejde, simțeam ca nu eram singură. Sărut dreapta si părintelui Florian. Mulțumesc și corului, chiar dacă restrâns, dar cu forță multă. Azi am încercat să dau darul acesta mai departe, să fim cât mai mulți în comuniune.
Doamne ajută tuturor!
„Dragi părinți,
Vă mulțumesc pentru tot binele pe care mi-l faceți. Vă mulțumesc pentru tot binele pe care ni-l faceți tuturor. Un om trebuie să trăiască într-o comunitate. Dumneavoastră sprijiniți comunitatea aceasta mică care își are echilibrul într-un punct fix, pe Calea Victoriei, o arteră principală strălucitoare, dar, unde te simți mereu singur în fața vitrinelor. Este ciudat cum poate exista acest mic univers într-un oraș atât de mare în mijlocul unei artere impersonale.
La Biserica Albă există o comunitate reală. Am venit aici ca o străină, iar acum mă simt legată de oamenii cărora le strâng mâna cu iubire când ne îndemnați să ne iubim unii pe alții. Si îi iubesc sincer. Nu știu cum îi cheamă, dar îmi doresc din toata inima să mă vadă că le întind mâna, să vadă că le zâmbesc din suflet și că mă bucur când îmi zâmbesc. Toate acestea se întâmplă datorită Dumneavoastră, datorită corului și da…, datorită icoanei Sfântului Nicolae.
Icoana Sfântului Nicolae e parte din acest întreg. Uneori zâmbește, uneori e dojenitoare, dar are un rol mult mai mare decât vedem noi toți. M-am spovedit pentru prima dată în ziua în care icoana a fost pusă în biserică în caseta ei, în ziua în care Sfântul Nicolae s-a uitat la mine întâi încurajator și apoi liniștit: „Slavă Domnului! Ai făcut și tu ceea ce trebuia”. Nu știu dacă e mulțumit de mine, dar mă încurajează.
Toți avem nevoie să fim încurajați de cineva să mergem mai departe, pe un drum drept. Chiar dacă un drum drept e greu de definit acum și e greu de ținut, totuși, el apare conturat în biserică cu blândețe și înțelepciune, cu multă bunătate și înconjurat de gânduri frumoase între altar și balconul corului. Frumosul educă, apropie și înseninează oamenii. Asta se întâmplă în biserica Albă.
Eu nu pot să vă disociez unul de altul. Sunteți împreună un tot unitar care ne țineți pe toți împreună, fericiți să ne vedem în fiecare duminică. Vin la biserică bucuroasă și mă bucur de slujbă, de biserica minunată, de cor și de oamenii din biserică.
Sunteți ceea ce trebuie să fie cu adevărat preoții în lumea aceasta și vă mulțumesc pentru aceasta. Dumnezeu veghează peste noi și ne ajută să facem binele, dacă vrem cu adevărat să-l facem.
Cu recunoștință, Ileana”
Doamne ajută, părinte!
Am plecat vineri de la biserica Albă cu o pace sufletească extraordinară. Este în această biserică o liniște, o armonie și un echilibru greu de descris în cuvinte, dar care se simt în suflet! Mă bucur că am fost și noi o mică parte din „povestea” locului, grație Dumneavoastra! Este efectiv o oază de pace într-un oraș nebun și agitat…
Preacucernici Părinti și Diacon,
Nu sunt cuvinte suficiente să vă mulțumim pentru minunata Taină a Cununiei pe care ați oficiat-o în ziua fericirii noastre.
Am fost adânc emotionați și impresionați de fiecare detaliu: aspectul bisericii, corul, eleganța cu care totul s-a desfășurat, vocile impresionante și maiestoase ale preacucerniciilor voastre – a fost uimitor!
A însemnat enorm atât pentru mine, cât și pentru Glen, pregătirea textului în engleză, pe care ați făcut-o. Nu am știut la ce să ne așteptăm, ne-ați scăzut așteptările inițial, iar la fața locului ne-ați surprins într-un mod uluitor.
Familia mea, prietenii mei, atât români cât și străini, până și cei nu foarte religioși dintre ei, au fost foarte mișcați de felul în care s-a cântat și cum a decurs cununia. Mulți au și comentat, și citez: „De obicei, nunțile la biserică sunt lungi și plictisitoare. Până la sfârșitul nunții, a trecut mai bine de o oră și jumătate, dar nici nu am simțit”.
Țin să vă mulțumesc, de asemenea, pentru gândirea pozitivă și pentru faptul că le-ați permis preoților din viața mea să fie părtași în soborul preoțesc la nunta noastră.
Mulțumim în final, pentru sfatul, cuvintele foarte frumoase și de neuitat pe care ni le-ați transmis în încheierea cununiei.
Cu orice ocazie, când vom ajunge în București, ne vom întoarce cu mare drag să vă vizităm! Biserica Albă va avea un loc în inima noastră pentru totdeauna și vă vom recomanda cu drag tuturor prietenilor noștri.
Cu adâncă apreciere,
Dragii mei,
Am mai povestit aici despre Biserica Albă, biserica inimii mele, loc de pace într-un București agitat și impur, unde fiecare om se poate aduna din risipirea cotidiană, regăsindu-și sinele de adâncime și punându-l în legătură cu temeiul lui de ființă înzestrată cu autocunoaștere.
Aș vrea să adaug câteva cuvinte despre corul Bisericii. Un cor bisericesc nu este doar un ansamblu de voci care se armonizează între ele; este răspunsul la apelul ce pleacă din altar. Dialogul acesta neîntrerupt îi prinde, în vibrația lui, pe toți credincioșii aflați în biserică. Este semnul viu că orice suflet poate fi părtaș activ, nu simplu spectator, la taina oficiului divin. Liniștește furia, îndepărtează amărăciunea, alină suferința; cum ar spune Sfântul Ambrozie: „imago tranquillitatis, pignus pacis atque concordiæ, citharæ modo ex diversis et disparibus vocibus unam exprimens cantilenam.“
Le sunt recunoscător tinerilor care cântă în corul Bisericii Albe.
Ascultați-i și vă veți regăsi.
Am descoperit azi portretul ăsta superb în București. Aici am pus doar un detaliu, dar toată pictura e minunată, cu niște culori adânci, trăsături uluitor de fine și, pe deasupra, excelent restaurată. La Roma, la Viena sau la Praga turiștii ar sta la coadă și ar plăti bani grei s-o vadă și să audă fantastica poveste a omului care a pictat-o. La noi stă discretă într-o bisericuță cochetă de pe Calea Victoriei, aproape neștiută, aproape modestă, fără indicatoare sau trâmbițe care să-ți spună că există și cât de frumoasă e.
Cam așa e și cu patriotismul adevărat în România asta a noastră: discret, aproape modest deși când îl descoperi (de multe ori din întâmplare) e frumos de-ți umple inima. Pe de altă parte abia mai reușim să ne ferim de naționalismele agresive, de pupătorii lor mediatici, cu monumentele lor urâte, cu limba lor pocită în care contează doar cine e cel mai mare, cel mai tare, cel mai gigantic…
Și apoi mă uit la ochii ăștia pictați la 1700 de Simeon zugravu’ și încep (din nou) să cred că mai avem o șansă.
Bună ziua, Parinte,
Știu că vi s-au adresat deja multe, multe mulțumiri, dar vorbele de bine nu sunt niciodată prea multe… Așadar, vă suntem profund recunoscători pentru momentele minunate de ieri, de la sfințirea bisericii – slujba magnifică, masa rafinată, într-un loc deosebit de elegant, compania aleasă și mai ales bunătatea dvs în a împărtăși cuvintele de mulțumire cu toți cei care v-au ajutat, generozitate rară și cu atât mai mult de apreciat!!!
Cu respect și mult drag,
Parinte Mihai,
Pentru totdeauna voi păstra în inimă, momentele emoționante ale zilei de 16 octombrie 2016 – ziua târnosirii Bisericii Albe. Pentru totdeauna! Organizarea a fost perfectă, iar masa festivă de la Palatul Patriarhiei s-a dovedit elegantă și placută. Am urmărit cu atenție și multă emoție toate luările de cuvânt. Toți cei care au vorbit mi-au mișcat sufletul…
Vă felicit pentru tot!
Vă mulțumesc pentru Diploma pe care am primit-o; este o dovadă vie a unui adevăr: că eu mă simt „acasă” în această Prea-Albă Biserică (după cum o numesc, în chip tainic…) Ea va fi legată de Ziua Târnosirii, de Ziua Sfântă în care eu am intrat în Sfântul Altar! Această Bucurie este adâncă și înaltă. Adâncă – în inima mea ! Înaltă – în conștiința mea ! Închin această Diplomă, părintelui preaiubit Dinu Provian! El a iubit mult acest Sfânt Locaș unde, într-o zi de Sf. Ilie a primit Taina Preoției, după ce fusese, deja, tot aici, diacon timp de patru ani. Am primit, în viața mea, sute de diplome, dar niciuna ca aceasta. Pentru că ea înseamnă legătura cu cea mai de preț Biserică a inimii mele – o biserică frumoasă și elegantă, așa cum a fost parintele Dinu!
Sunt fericită de fiecare dată cand particip la Sfanta Liturghie. Aici, in Biserica Alba. Pentru că aici este Ierusalimul meu.
Cu recunoștiță și dragoste, cu deosebită prețuire și cu sentimentul prieteniei,
Biserica Albă – albă și cochetă ca o perlă șlefuită atent, migălos de un meșter dibace care a dăruit-o lumii pentru cântecul sufletului, pentru bucuria liturghiilor, pentru smerenia rugăciunilor și pentru harul cel sfânt coborât la ceasul spovedaniei. Când deschizi ușa, pătrunzi în lumina ei, gustând din muzica îngerească a corului, din frumusețea sublimă a icoanelor murale proaspăt restaurate, din eleganța predicilor și din taina sfintelor slujbe. Este albă în contextul urban al unui oraș agitat și înnegrit de nebunia citadină. Este albă în mirajul credincioșilor veniți din toți Bucureștii pentru descoperirea farmecului care a dăinuit de secole. Este în sfârșit albă, în lumina „reflectoarelor” aprinse de focul atâtor suflete ce-și găsesc zi de zi liniștea duhovnicească.
Biserica Albă ( vis-a-vis de hotel Radisson pe Calea Victoriei) , monument istoric renovat recent, iar corul cântă divin! Din predica de azi vă propun un citat: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri”. Amin!
Catapeteasma noastră nu mai este a noastră. Tocmai am dăruit-o copiilor, nepoților și strănepoților noștri. Un dar de suflet, cu miresme din trecut, cu o poveste ca un basm. Când reușim să reparăm ceva vechi, să salvăm ceva ce poate părea nepotrivit cu vremea noastră, nu economisim bani, ci suflet. Probabil că peste vreun veac această „tâmplă” va hrăni sufletul cuiva flămând de sens. Vechii meșteri emană prin ea până la noi iubire de frumos, iar ctitorii ei ne aduc în față fără niciun dubiu dragostea de Dumnezeu a unei generații, strânsă într-un mănunchi auriu, presărat cu chipuri de sfinți.
Mulțumim prietenilor noștri de la „IORUX RESTORATIONS – Laborator conservare-restaurare pictură”, care au dăruit și ei propriilor copii o moștenire de mare preț. „Rucodelia” lor va muia cu siguranță sufletul cuiva, cândva, când noi cei de acum nu vom mai umbla prin aceste locuri.
Vreau să mulțumesc diaconului Ioan Alexandru Alexandri pentru modul cum a dat citire Sfintei Evanghelii din noaptea Învierii, reușind foarte bine să înalțe momentul la adevărata lui valoare, generând un fluviu de emoție colectivă, care a cuprins, cred eu, toată asistența. Preoții slujitori, corul, sunetul bun a impus o stare de spirit care a cuprins mulțimea prezentă ducând-o într-o stare de ascultare și liniște. Scriu ceea ce-am simțit atunci dându-i slavă lui Dumnezeu că sunt un rugător al acestei biserici. Nu puține au fost aceste momente care te copleșesc și te asigură că merită cu adevărat să trăiești în armonie cu ele.
HRISTOS A INVIAT !
Astăzi am fost atât de impresionată de corul Bisericii noastre, încât am vrut să-i felicit pe cei care ne-au bucurat sufletele, în numele tuturor celor prezenți. Coplesitoare momente…o cântare îngerească, un fel de „horus” al vocilor, al glasurilor ce se împleteau într-o desăvârșită armonie.
Nu voi uita aceasta zi. Am trecut-o la rubrica „deosebite” ale vieții mele. În fond, adevăratele bucurii sunt întotdeauna legate de marile emoții trăite în Biserică, acest spațiu sacru ce definește „patria” din dreptul inimii.
Vă mulțumesc încă o dată pentru frumusețea pe care o dăruiți slujind cu iubire oamenilor, deci si mie.
Cu dragoste,